Daniela Mihaela

„Natura iti da chipul pe care il ai la 20 de ani. Viata iti modeleaza chipul pe care il ai la 30 de ani. Dar la 50, vei avea fata pe care o meriti"


Scrie un comentariu

Instructiuni pentru libertate

Tocmai am urcat pe acoperis, si chiar mai sus de el. Nu exista nimic intre tine si Infinit. Acum, lasa totul in urma.

Ziua e pe sfarsite. E momentul in care ceva care a fost frumos se transforma in altceva, la fel de frumos. Acum, lasa totul in urma.

Dorinta ta de inchiere a fost o rugaciune. Faptul ca te afli aici a fost raspunsul lui Dumnezeu. Lasa totul in urma, uita-te la stelele care rasar- si pe cer, si inauntrul tau.

Din toata inima ta, roaga-te pentru har. Si lasa totul in urma.

Din toata inima ta, iarta-i, IARTA-TE SI PE TINE. Si lasa-i in urma.

Propune-ti sa te eliberezi de suferinte inutile. Apoi, lasa totul in urma.

Observa cum arsita zilei se transforma in racoarea noptii. Lasa totul in urma.

Cand toata karma unei relatii s-a consumat, ramane doar dragostea. De ea nu trebuie sa te temi. Lasa totul in urma.

Cand, in sfrasit, trecutul ti-a devenit trecut, lasa totul in urma. Apoi, coboara de-aici si incepe sa-ti traiesti restul vietii. Cu bucurie adevarata.”

(„Mananca, roaga-te, iubeste” – E. Gilbert)

 

 

Anunțuri


7 comentarii

Un alt drum…

Nu as fi vrut sa-mi incep blogul cu acest subiect dar asa a fost sa fie. Am inceput ziua cu stirea mortii Malinei Olinescu si am continuat-o auzind aceleasi pareri gratuite pe care le-am auzit si cand a mai fost vorba de alte sinucideri unde cauza parea a fi o deceptie in dragoste: „Cum maica sa faci asa ceva? Sa te sinucizi din cauza unui barbat?? Da ce maica s-au terminat barbatii pe lumea asta?” Dragi oameni sanatosi din punct de vedere mental, cu o familie probabil fericita si cu un caracter puternic sau doar cu o fire mai practica tin sa va anunt ca exista pe lumea asta si altfel de oameni (eu as mai adauga si „din fericire”). Exista si acei minunati oameni sensibili, cu o bogata viata interioara, care simt lumea inainte de a o vedea si poate chiar inainte de a o intelege; care se leaga afectiv foarte puternic de oamenii din jurul lor si care resimt cu o durere mult mai acuta eventualele esecuri, reprosuri, jigniri, despartiri. Si se indragostesc si iubesc din toata inima. Si da, exista pe lumea asta oameni pentru care o persoana poate insemna o lume intreaga, nu era doar „un status dragut”. Dar ce se intampla oare cand persoana iubita nu este defapt acel suflet-pereche la care visase? Cand o paraseste…cand se trezeste dintr-o data singura? Si daca la astea se adauga o predispozitie genetica spre depresie, de la aceasta tristete patologica la sinucidere nu mai este decat un pas. Maaaai ales ca la noi, nu inteleg de ce, depresia nu este considerata o boala. Nu de catre medici, ci de catre cei din jur. Daca iti curge putin nasul si mai si stranuti „mergi imediat la doctor sa-ti dea un antibiotic ceva…nu mai sta asa!” Dar daca te vad cei apropiati ca esti mai mereu trist, ca nu mai gasesti placere in nimic, ca slabesti vazand cu ochii, ca ai tulburari de somn si ca, pe deasupra, mai si faci aluzie la sinucidere, atunci „nu e nimic…s-a despartit de iubitu/sotu’ e normal sa fie trista, ii trece.” sau „e, hai, nu mai vorbi prostii!” Si atat. Omul acela se sinucide( ca doar a spus ca o va face) si pe urma lumea: „Cum maica sa faci asa ceva? Sa te sinucizi din cauza unui barbat?? Da ce maica s-au terminat barbatii pe lumea asta?” Ei nu au nicio vina…

„Sa te sinucizi din cauza unui barbat??” Din moment ce te afli intr-o mare de disperare si de ganduri negre si colacul de salvare dispare dintr-o data te ineci, nu?

„Da ce maica s-au terminat barbatii pe lumea asta?” Dar ea pe el il vrea, el este lumea ei. Chiar daca realitatea ar putea fi alta. Dar realitatea AR FI alta daca ea nu ar fi bolnava. Si totusi, nu pot evita sa ma intreb de ce nu zice lumea acelasi lucru si despre o persoana care s-ar sinucide ca i-a murit un copil: „Cum maica sa faci asa ceva? Sa te sinucizi din cauza unui copil?? Da ce maica nu poti face altul??”