Daniela Mihaela

„Natura iti da chipul pe care il ai la 20 de ani. Viata iti modeleaza chipul pe care il ai la 30 de ani. Dar la 50, vei avea fata pe care o meriti"


Scrie un comentariu

Ce ce ţipi?

     Toata lumea cunoaste cel putin o persoana irascibila. Cel putin. Persoana aia care, din nimic, incepe sa tipe, sa gesticuleze, se se inroseasca la fata ( mai mai sa-i plezneasca o vena), sa loveasca cu pumnul in masa si, in sfarsit, sa faca un adevarat spectacol. Dar nu despre ea vreau sa vorbesc. Fata de ea nu am decat un mare sentiment de mila. Vad o persoana trista, extrem de trista…

     Eu vreau sa vorbesc despre „cei la care se tipa”. Sunt doua lucruri mari pe care nu le inteleg: 

1. Frica. De ce ti-e frica de un om care tipa la tine? Da..ca ar putea sa te loveasca. Si totusi nu. Ne este frica si de cei care datorita contextului / situatiei / pozitiei nu ar putea sa-si duca mai departe furia. Si totusi. Ne este frica. Am face orice pentru ca acea persoana sa nu se enerveze: „Nu-i zic x idee ca se enerveaza” „Lasa ca nu mai fac x lucru ca iar tipa” ???? Si daca tipa CE? 

2. Categorisirea. Din start o persoana irascibila este importanta si favorizata. Totul se invarte in jurul ei. Toata lumea se poarta cu manusi cu el sau ea. Nu o deranjam, nu o suparam, nu o contrazicem, facem tot ce stim ca vrea sau ca i-ar placea. Sau, mai pe scurt, facem totul ca sa nu tipe. Ca de fapt asta facem. Si de ce? De frica. Si apare iar frica…

Ca pana la urma sa ajungem sa ne purtam cel mai frumos cu acei oameni care se poarta urat cu noi si sa-i ignoram sau chiar sa ne batem joc de cei blanzi, buni care nu ne deranjeaza cu nimic sau care chiar ne si ajuta la nevoie. E corect asa? Si totul din…frica de tipete. Si chiar nu are sens. Inteleg frica de durere, de moarte, de esec, de singuratate, de boala care sunt frici reale. Iti este frica sa nu ti se intample X si, in consecinta actionezi in directia opusa pericolului. Dar, oameni buni, tipetele, practic, nu ne ranesc cu nimic. Nici macar in orgoliu daca ajungem sa constientizam ca acest tip de comportament vorbeste despre cel care il realizeaza nu despre cel care il suporta.

Deci…haideti sa-i lasam sa tipe, sa dea cu pumnul in masa, sa arunce, sa sparga si sa ii privim cu mila. Dar SA NU ne lasam pe noi inrobiti si manipulati de o frica absurda. Si sa nu uitam sa-i tratam pe cei din jurul nostru asa cum merita. Haideti de maine sa ne mutam atentia spre acei oameni mai linistiti, mai tacuti, mai buni si mai….oameni.