Daniela Mihaela

„Natura iti da chipul pe care il ai la 20 de ani. Viata iti modeleaza chipul pe care il ai la 30 de ani. Dar la 50, vei avea fata pe care o meriti"


Scrie un comentariu

Sete

Mi-e sete de oameni adevărați. De oameni care te privesc cu adevăr, de oameni în ochii cărora le poți vedea ființa toată. Mi-e sete de oameni curați, care te critică atunci când greșești și te laudă atunci când faci ceva bine. Mi-e dor sa fiu criticată pentru greșelile mele și nu de frustrarea ta. Mi-e dor să fiu lăudată atunci când fac un lucru bun, să simt că îmi apreciezi strădaniile, nu să te văd că treci peste, prea preocupat de propria persoană. Da! Da! Mi-e dor să mă observi….și să mă asculți. La fel de mult cum îmi e dor să te ascult eu pe tine. Să te descopăr. Să fac și eu ceea ce aștept de la tine (partea aia cu criticatul si lăudatul). Dar te rog, te rog din suflet, nu te supăra pe mine când te critic! Am învățat să o fac cu iubire,  și nu din răutate. Privește partea bună, că poate descoperi în tine ceva ce nu știai că există .. Sau privește-o ca pe o simplă părere de-a mea (gen „mie nu îmi place x la tine dar asta nu înseamnă că acel ceva este rău sau negativ, doar că nu îmi place mie). Uite cum facem, facem o înţelegere: fiecare spune sincer ceea ce crede, simte, gândeşte şi celalat promite să îl asculte obiectiv, fără să filtreze totul prin prisma rănilor sale. Ce zici, încercăm?

Fii sincer cu mine! Nu-ți fie frică! Nimeni nu iubește măști. Este, de asemenea, foarte posibil să nu te plac așa cum ești tu de fapt, but who cares? Ce? Sunt eu măsura existenței tale? Mergi mai departe! Și oricum, chiar dacă nu te plac, fii sigur că în sine mea o să te admir mereu pentru curajul de a fi tu însuți.


Scrie un comentariu

Monden

Nu am mai văzut lumea să citească ficţiune. În ultima vreme,  singurele titluri pe care le-am văzut în mâinile cititorilor de la metrou vorbesc despre „curajul de a fi tu însuţi”, „cum să fii tu însuţi” şi altele despre depăşirea temerilor, încrederea în sine, curajul de a-ţi expima ideile şi sentimentele…etc.

Şi asta în contextul unui puhoi de oameni care speră să înveţe din acea carte ca măcar azi să nu mai fie nevoiţi să-i zâmbească fals şefului, să aibă în sfârşit curajul să-i spună colegului X că ştie că îl bârfeşte dar că nu îi pasă, să se comporte normal fără să le pese ce gandesc ceilalţi despre ei.

Şi asta în contextul unei societăţi din ce în ce mai evoluate în care individul nu mai ştie cine e…

…. în care avem, maşini de spalat vase, smartphone-uri, ipad-uri când noi am uitat cum să relaţionăm cu ceilalţi, cum să ne exprimăm liber şi normal, cum să rezolvăm probleme banale, cum să privim lucrurile la adevărata lor valoare.. Şi vrem să învăţăm asta din cărţi!!

Nu mai ştim să ne uităm la natură ca să înţelegem că totul e trecător, nu mai ştim că toate resursele de care avem nevoie nu le găsim în cărţi ci în noi înşine.