Daniela Mihaela

„Natura iti da chipul pe care il ai la 20 de ani. Viata iti modeleaza chipul pe care il ai la 30 de ani. Dar la 50, vei avea fata pe care o meriti"


Scrie un comentariu

Despre cereale

Am observat că mulţi oameni au realizat deja că cerealele sunt cea mai bună opţiune pentru micul dejun. Bine, nu ştiu dacă mănancă cereale pentru că au aflat cât sunt de sănătoase sau pentru că aşa spun reclamele de la TV sau pentru că aşa văd în filme. Oricum ar fi este bine. Decât salam, parizer, şuncă, brânză topită şi alte minunăţii. Cerealele sunt, într-adevăr cea mai bună opţiune pentru micul dejun. Şi totuşi, există şi aici o problemă. Trebuie să fim conştienţi de faptul că, din păcate, nu toate cerealele sunt sănătoase. Sau, mai bine zis, există cereale 100% sănătoase şi cereale care nu sunt doar… cereale.20130210_002208

20130210_002323

În primul rând trebuie înţeles faptul că, atunci când vorbim despre cereale, vorbim despre grâu, orz, ovăz, secară, porumb… Cerealele, aşa cum o arată şi cuvântul reprezintă o mulţime, fiecare tip de cereală având rolul ei specific. De aceea este foarte important să conştietizăm faptul că atunci când mâncăm fulgi de porumb cu lapte NU mâncăm „cereale”, mâncăm o cereală. Şi din păcate, facem asta chiar şi fără voia noastră. Vă arăt imediat şi cum.

Am postat aici 2 poze cu ingredinetele a două tipuri de cereale, cele mai cunoscute şi vândute la noi şi nu numai. Şi hai să vedem ce conţin. La analiza cerealelor, vedem că noi, de fapt, nu mâncăm cereale, în accepţiunea totală a cuvântului ci: făină de grâu , făină de porumb şi un suspect extract din malţ de orz. Grâu şi porumb. Atât. Lipsesc tocmai cele mai bune.

Trecând peste lipsa cerealelor, observăm că, adiţional, mâncăm o cantitate incredibil de mare de zahăr. Avem la cele cu ciocolată: o dată zahărul din  ele, pe urmă zahărul din ciocolată şi mai avem şi sirop de glucoză, iar la cele cu fructe FIECARE fruct are adaosul lui de zahăr+ zahărul din cereale+sirop de glucoză+sirop de zahăr brun. În total, zahărul ajunge undeva pe la 35 / 40% (da, va trebui să mă credeţi pe cuvânt pt ca am uitat să pozez şi informaţiile nutriţionale).

Pe lângă zahăr mai vedem şi  o sumedenie de conservanţi: sulfiţi şi sulfaţi şi fosfaţi şi corectori de aciditate…Ca să ne mai trecă puţin din supărare  au mai băgat ei acolo muulte vitamine.  Dar până să ne entuziasmăm prea mult, ne şi dăm seama că nu este vorba despre minunatele vitamine care vin din fructe ci nişte simple şi sărăcăcioase vitamine artificiale.

cereale bune

Şi fiindcă aţi avut dreptate şi este normal să spun şi „aşa da” şi să dau varianta sănătoasă, here it is. Cerealele mele 😀  Se vede imediat ce m-am chinuit sa demonstrez mai sus, nu? Sunt cereale normale, complexe: grâu, secară, orz, porumb, completate de o minunăţie de fructe uscate FĂRĂ niciun fel de adaosuri de zahăr sau conservanţi+migdale, seminţe de in (o minunată sursă de acizi graşi esenţiali) şi seminţe de floarea soarelui (de unde şi fierul). Şi atât.  Tot ce-ti trebuie şi nimic în plus. Biiine…că este ideal să le amesteci, cum fac eu, cu nişte fructe de pădure peste care să picuri nişte suc de agave…asta e altă poveste.

Nu este nicio tragedie ce se găseşte în cerealele de la TV, de aceea nici nu le-am pus la categoria de „Spune NU”. Postul acesta este pentru cei care caută dincolo de gust şi pungi frumos colorate. Important şi cel mai important este să nu vă  lăsaţi păcăliţi.


Scrie un comentariu

Spune NU! – Băuturi carbogazoase şi sucuri aşa- zise naturale

Băutură răcoritoare carbogazoasă.Ingrediente:apă, zahăr, dioxid de carbon, acidifiant acid citric, conservant benzoat de sodiu, corector de aciditate citrat de sodiu, arome naturale de lămâie și lămâie verde. A se consuma de preferință înainte de : vezi pe ambalaj( primul rând). Data producției:vezi ambalaj (rândul al doilea)

A se păstra, de preferință, la loc răcoros, ferit de îngheț și soare.

Fiecare 250 ml contine: Kcal 97, zaharuri 24g, lipide 0g, acizi grași saturați 0g, sodiu 0,03g.

Ne-am abătut mult de la ceea ce înseamnă, de fapt, un suc. Sau de la ceea ce ar trebui să însemne. Sau chiar de la ceea ce am vrea să bem. Până şi DEX-ul spune că sucul este un „lichid conținut în substanțele vegetale, în special în fructe, de unde poate fi extras prin presare sau stoarcere”; „băutură obținută prin zdrobirea și presarea fructelor sau a legumelor”. De la sensul lui de bază la ceea ce am ajuns în ziua de azi să considerăm suc de fructe, de cele mai multe ori,nu mai rămâne nimic… Este adevărat şi cinstit că la unele nici nu este vorba de suc, scrie şi pe etichetă „băutură carbogazoasă’ sau „băutură răcoritoare carbonatată”. Problema este în mintea noastră, pentru că noi căutăm în aceste băuturi un suc, un fruct! Ştiu din propria experienţă cum îmi luam sucuri în funcţie de ce fruct îmi era poftă. În mintea mea beam portocale,  lămâi, vişine etc.

Dar este suficient să citim eticheta unui astfel de suc sau băutură pentru a ne trezi la realitate . Şi vedem din prima că nu au NICI URMĂ de fruct! Sunt aromatizate cu nişte  „arome naturale de lămâie și lămâie verde” şi atât! Să nu care cumva să vă lăsaţi păcăliţi de cuvântul „natural”. Natural este pentru că imită un produs care se găseşte în natură, dar modul de obţinere este tot chimic. Băutura noastră este de fapt apă cu zahăr. Mult zahăr – 24g la 250 ml, adică 48g o sticlă de 500 ml, pe care o bei odată. În condiţiile în care consumul de zahăr recomandat pe zi ar fi undeva pe la 50g, sucul la jumate l-a acoperit deja. Se adaugă şi nelipsitul conservant, în cazul nostru benzoat de sodiu E211 „consumul frecvent nu este recomandat;  interzis persoanelor sensibile”, un acidifiant citrat de sodiu sau E331 şi un acidifiant E330, ambele considerate inofensive.

După cum vedeţi, dacă trecem de faza cu zero fruct, zero natural, principala problemă ar fi cantitatea foarte mare de zahăr. Dar producătorii s-au gandit ei bine şi au venit cu o soluţie şi pentru această problemă: băuturile light, sau zero zahăr. Doar că aici durerea este şi mai mare. 2012-12-04 11.48.24

Cu ce credeţi că au înlocuit ei zahărul? Cu îndulcitori sintetici, evident, şi anume: ciclamat de sodiu, E952 „nu se recomandă consumul frecvent”;” este un indulcitor artificial care poate produce migrene si alte reactii adverse; unele testari au aratat ca poate fi cancerigen; este interzis in SUA (din 1970) si Anglia din cauza potentialului cancerigen”; acesulfam K sau E950 „nu se recomandă consumul frecvent, nu este recomandat copiilor, femeilor gravide şi celor care alăptează, bătrânilor, diabeticilor” şi aspartamul, E951. Acest îndulcitor este controversat pentru că studiile au arătat că este foarte periculos: distruge neuronii şi memoria, este cancerigen şi chiar letal. Citiţi articolul din următorul link unde veţi afla de ce este acest îndulcitor atât de periculos.

http://www.naturalmall.ro/aspartam.php.

Sigur că o variantă acceptabilă ar fi sucurile necarbogazoase, naturale. Totuşi, veţi descoperi cu tristeţe că şi acestea au o concentraţie mică de fruct 20%, 30% sau mai mult, depinde de marcă şi preţ, şi o cantitate mare de zahăr (sau chiar de îndulcitori). Citiţi mereu eticheta ca să vedeţi cât adaos de zahăr conţin şi dacă au coloranţi sau conservanţi.

Căutăm disperaţi gustul şi parfumul  fructelor în nişte arome sintetice. Pentru că ne dorim un pahar de suc de căpşuni dar nu avem de unde să-l luăm decât într-o lună a anului. Şi am vrea să savurăm parfumul lor mereu. Ne încăpăţinăm să bem suc de căpşuni, zmeură, cireşe, vişine etc. în decembrie. Trebuie totuşi să ne raportăm cu maturitate la această situaţie şi să înţelegem şi să respectăm mersul naturii: nu avem cum să bem suc de căpşuni , vişine, cireşe, zmeură, pepene etc. în decembrie; trebuie să învăţăm să aşteptăm. Decembrie este luna citricelor. Fă-ţi fresh-uri de portocale, lămâi, mandarine sau mere cu scorţişoară şi bucură-te de aromele iernii!


Scrie un comentariu

Spune NU! – Margarină

De ce cumpără lumea margarină? Pentru că este ieftină, în primul rând. Ţi se dă o cantitate mare la un preţ mic. Îţi ajunge cam vreo 2, 3 săptămâni, în funcţie de cantitatea cumpărată şi de numărul membrilor familiei. În comparaţie cu untul care nu-ţi ajunge nici o săptămână. Este tartinabilă, se unge uşor pe pâine. În comparaţie cu untul pe care trebuie să-l scoţi din timp din frigider ca să fie îndeajuns de moale pentru a-l unge pe felie. Este uşor de păstrat şi nu se strică (alte vietăţi se pare că nu se riscă să mănânce aşa ceva). Este şi sănătoasă, zic ăştia de la televizor că are omega 3 şi omega 6, vitamine, că îţi menţine inima sănătoasă…

În realitate, însă, margarina este un alt pseudo-aliment plăsmuit de marile companii pentru a ne ţine stomacul plin şi gura închisă. Dacă ne uităm mai cu atenţie, vedem cum îşi numesc chiar ei propria odraslă: „grăsime tartinabilă” , „grăsime vegetală tartinabilă”, în traducere liberă  ulei de uns pe pâine. Dar pe urmă realizăm că nici măcar ulei de uns pe pâine nu e, pentru că procentul de grăsime din totalul pastei este de 20%, respectiv 48% (în funcţie de preţ şi companie).

…şi nici măcar ăia 20% de grăsime nu sunt buni. Margarina este un produs sintetic, obţinut prin hidrogenarea cu catalizatori de nichel (foarte periculoşi şi ei pentru organism). Adică, mai pe româneşte, prin modificarea structurii chimice a grăsimilor vegetale utilizate care, din nesaturate devin saturate şi din lichide solide. Rezultă, deci, un nou tip de grăsime, sintetică( aşa numiţii „agenţi graşi trans”), fără echivalent în natură, pe care corpul nu o poate asimila pentru că nu o recunoaşte. Apoi intervin emulgatori, necesari pentru închegarea produsului, rezultatul fiind o minunată pastă albă. Dar, dintr-un motiv complet neînţeles de mine, au considerat producătorii că o margarină trebuie musai să fie gălbuie (???). Aşa că au purces la adăugarea de coloranţi:  betacaroten( E160a) – „se recomandă un consum moderat”; annatto (E160b) – „se recomandă un consum moderat”; curcumina (E100) – „considerat inofensiv”. Şi pentru ca produsul să fie nemuritor s-au adăugat şi conservanţi, care mai de care mai nerecomandaţi: sorbat de potasiu (E 202) -„consumul frecvent nu este recomandat, mai ales persoanelor sensibile”; acid sorbic (E200) – „nu se recomandă consumul frecvent”. Să nu trecem cu vedea nici faptul că margarina din cea de-a doua poză conţine şi o „aromă (obţinută din lapte)”.Deci nu au pus lapte, să ne înţelegem, e aromă…din lapte ( mă mir, sincer, cum de nu au băgat şi „naturală” lângă aromă, că doar e din lapte). Dar şi primul produs are o aromă, doar că aici ne lasă pe noi să visăm cu ce este: lapte… smântână… unt… sau margarină, de ce nu?

Vedem că au, undeva în coada listei ( poziţie strategică) şi câteva vitamine. Este un lucru pozitiv, e adevărat, însă doar în condiţiile în care vreţi să vă bucuraţi de nişte vitamine sintetice într-o cantitate infimă.

Având în vedere tot ce am expus mai sus nu cred că mai are rost să spun şi la ce face rău consumul de margarină. Dacă bine nu are, practic, cum să facă, rău face prin întreaga ei compoziţie sintetică: îngraşă, menţine celulita, este o cauză de diabet şi de cancer mamar şi este clar contraindicată gravidelor şi lăuzelor (se transmite nocivitatea fătului prin laptele matern).

Nu recomand neapărat untul în locul margarinei pentru un consum zilnic. Cred, totuşi, că este o variantă de luat în considerare dacă murim de poftă de o felie de pâine cu unt şi gem. Eu una aşa fac. Dar destul de rar…


Un comentariu

Spune NU! – Salam, crenvurşti, cârnaţi, parizer

Nu o să încep cu întrebări retorice de genul „Cine nu mănâncă un sandviş cu salam sau parizer dimineaţa? ” sau „Cui nu-i plac mezelurile?” pentru că răspunsul îl ştiu prea bine şi aş rămâne cu mâna ridicată pe sus aiurea. O să încep prin a vă spune deschis că în acest post o să scriu despre ceva ce ar trebui să NU mai mâncaţi -ideal- niciodată.

Până să începem să vorbim despre ingrediente, hai să vedem mai întâi ce sunt mezelurile; pe scurt, cum sunt ele preparate. Şi cea mai clară explicaţie am găsit-o în cartea domnului dr. Mencinicopschi „Şi noi ce mai mâncăm? -vol.1 „Noua ordine alimentară”: „Mezelurile sunt produse din carne, în general din carne de porc, dar şi de vită, vânat, pui, struţ, etc. După tranşare, 80% din carne se foloseşte pentru specialităţi, iar restul intră în producţia salamurilor, a cârnaţilor, parizerului şi a cremwurst-ilor. Cantităţile sunt ajustate cu multă slănină tare, dar şi cu soia şi grăsimi hidrogenate. Carnea sau amestecul de cărnuri şi alte ingrediente (şorici, slănină, organe, oase etc. ) se toacă, se sărează, se adaugă aditivi alimentari ( E-uri), se aromatizează (adesea arome artificiale) şi se maturează. Se adaugă făină de soia, […] se mai pun aditivi sintetici şi coloranţi. Unele se fierb, altele se afumă, iar altele sunt crud-zvântate. Omogenizarea se face în câteva minute, iar pasta prinde gust şi aspect de carne. Mezelurile sunt ambalate în membrană naturală (maţe) sau membrane artificiale.”

Când mâncăm mezeluri avem certitudinea că mâncăm carne, nu? Vedem în parizerul sau crenvurştii de pui nişte piept sau pulpă de pui şi în salamuri o bucată consistentă de carne de porc. Ei bine, nu! Cum se vede  din cele două poze (prima la un parizer de pui şi a doua la un salam de vară) şi din informaţiile găsite în aceeaşi carte, aflăm că un salam conţine, în general, 20-30% carne de porc şi 50-60% slănină şi şorici; iar un parizer 10% carne de pasăre(„dezosată mecanic”, adică resturi) şi 80% slănină şi şorici de porc!! Cât despre crenvurşti, unul dintre cele mai scârboase alimente din punctul meu de vedere, ei nici măcar nu sunt catalogaţi drept carne, ci drept „aliment recuperat mecanic”, adică tocătură de oase, tendoane, pieliţe, grăsime (tot ce mai rămâne din carcasa de pasăre după ce se ia carnea) .

Pe lângă aceste resturi de carne, în mezeluri mai găsim şi o sumedenie de aditivi dubioşi, care nu ar avea ce căuta într-un produs din carne, şi alţi aditivi periculoşi. Din prima categorie ar face parte apa, care se găseşte în cantităţi mari în mezeluri, amidonul (care reţine apa şi măreşte cantitatea), guma xanthan -eu o ştiu din prepararea cremelor, unde o folosesc pentru îngroşarea apei, deci ,bănuiesc, că aici are acelaşi rol-, colagen (sau gelatină din zgârci) şi soia, care conferă  starea de saţietate.

Mai tragic este că mezelurile, pe lângă scârboase, mai sunt şi foarte periculoase. În primul rând din cauza cărnii separate mecanic ,care ” este plină de bacterii ce ne pot îmbolnăvi grav. Salmonella, răspunzătoare de toxiinfecţii alimentare şi campilobacter, o bacterie care favorizează cancerul de stomac, stă la suprafaţa carcasei de pasăre, pe piele. În momentul în care carcasa este tocată, bacteriile se amestecă în toată masa produsului, care, chiar dacă mai este preparat termic, rămâne infectat până la consumul propriu-zis.” (Gheorghe Mencinicopschi, Si noi ce mai mâncăm?„). Apoi din cauza unor aditivi ca : monoglutamatul de sodiu (despre care am vorbit într-o altă postare), nitritului de sodiu, folosit pentru a da culoarea roz şi asociat cu dezvoltarea celulelor cancerigene, carminul, colorantul roşu extras dintr-un gândac cu ajutorul aluminiului (noi mâncandu-le, evident, pe amândouă);  dextroza, un îndulcitor despre care am mai vorbit (sper că nu va miraţi! Pun ei zaharuri în vegeta, de ce nu ar pune şi în mezluri?), o tonă de sare (uitaţi-vă cât sodiu au!) şi caragenul, o substanţă de îngroşare, asociată cu apariţia cancerului de colon.

Deci NU! Mezelurile NU sunt, de fapt, carne! Mezelurile NU sunt un aliment pe care să-l daţi copiilor! (nutriţioniştii chiar spun că nu ar trebui date copiilor sub 12 ani şi nici consumate de gravide).   Mezelurile „tradiţionale” NU sunt, în marea lor majoritate, ceea ce pretind! Mezelurile afumate NU sunt afumate natural! Mezelurile NU sunt un aliment cu care ar trebui să vă începeţi ziua! Sunt atâtea alte opţiuni sănătoase! Începeţi-vă ziua cu nişte cereale (integrale!), cu fructe- în stare naturală sau uscate, cu lapte, iaurt sau seminţe. Si da, mezelurile NU au ce căuta în frigiderul unui consumator conştient!

 


Scrie un comentariu

Ce ce ţipi?

     Toata lumea cunoaste cel putin o persoana irascibila. Cel putin. Persoana aia care, din nimic, incepe sa tipe, sa gesticuleze, se se inroseasca la fata ( mai mai sa-i plezneasca o vena), sa loveasca cu pumnul in masa si, in sfarsit, sa faca un adevarat spectacol. Dar nu despre ea vreau sa vorbesc. Fata de ea nu am decat un mare sentiment de mila. Vad o persoana trista, extrem de trista…

     Eu vreau sa vorbesc despre „cei la care se tipa”. Sunt doua lucruri mari pe care nu le inteleg: 

1. Frica. De ce ti-e frica de un om care tipa la tine? Da..ca ar putea sa te loveasca. Si totusi nu. Ne este frica si de cei care datorita contextului / situatiei / pozitiei nu ar putea sa-si duca mai departe furia. Si totusi. Ne este frica. Am face orice pentru ca acea persoana sa nu se enerveze: „Nu-i zic x idee ca se enerveaza” „Lasa ca nu mai fac x lucru ca iar tipa” ???? Si daca tipa CE? 

2. Categorisirea. Din start o persoana irascibila este importanta si favorizata. Totul se invarte in jurul ei. Toata lumea se poarta cu manusi cu el sau ea. Nu o deranjam, nu o suparam, nu o contrazicem, facem tot ce stim ca vrea sau ca i-ar placea. Sau, mai pe scurt, facem totul ca sa nu tipe. Ca de fapt asta facem. Si de ce? De frica. Si apare iar frica…

Ca pana la urma sa ajungem sa ne purtam cel mai frumos cu acei oameni care se poarta urat cu noi si sa-i ignoram sau chiar sa ne batem joc de cei blanzi, buni care nu ne deranjeaza cu nimic sau care chiar ne si ajuta la nevoie. E corect asa? Si totul din…frica de tipete. Si chiar nu are sens. Inteleg frica de durere, de moarte, de esec, de singuratate, de boala care sunt frici reale. Iti este frica sa nu ti se intample X si, in consecinta actionezi in directia opusa pericolului. Dar, oameni buni, tipetele, practic, nu ne ranesc cu nimic. Nici macar in orgoliu daca ajungem sa constientizam ca acest tip de comportament vorbeste despre cel care il realizeaza nu despre cel care il suporta.

Deci…haideti sa-i lasam sa tipe, sa dea cu pumnul in masa, sa arunce, sa sparga si sa ii privim cu mila. Dar SA NU ne lasam pe noi inrobiti si manipulati de o frica absurda. Si sa nu uitam sa-i tratam pe cei din jurul nostru asa cum merita. Haideti de maine sa ne mutam atentia spre acei oameni mai linistiti, mai tacuti, mai buni si mai….oameni. 


Scrie un comentariu

Oglinda atotstiutoare, cu ce ma fac eu frumoasa oare?

Binecuvantata fie ziua in care m-am gandit sa-mi pun aceasta intrebare! Pentru ca pana atunci fusesem atat de naiva si credula incat sa nu cred ca este nevoie sa-mi pun aceasta intrebare. Eram fericita ca existau gelurile de dus si sapunurile Dove ( de care eram complet indragostita), deodorante care nu lasa pete albe pe negru, sampoane care imi lasau parul matasos si frumos mirositor, o mare varietate de creme de fata etc. Este adevarat ca am fost de mica pasionata de produsele de ingrijire a corpului- imi cumparam atatea geluri de dus incat nici nu apucam sa le folosesc pe toate. Toate marcile, toate parfumurile (si ce bucurie ca aveam de unde sa aleg!). O nebunie!

Cand, deodata, am auzit la televizor (sau am citit pe undeva, nu mai stiu) despre un  produs care nu are Parabeni si Parafine. ?? Ce sunt alea? De ce e bine ca nu le are? Si, ca o fata constiincioasa ce eram, m-am informat. Si am citit ca parabenii sunt niste conservanti care mimeaza efectele estrogenului, hormonul sexual feminin si ca, prin urmare, pot favoriza dezvoltarea tumorilor cancerigene. Ca parafinele sunt niste extrase din petrol care blocheaza porii, nu lasa pielea sa respire si o usuca. Si a fost ala un moment de semi-trezire la realitate cand am inceput eu sa inteleg ca lucrurile nu erau asa roz cum credeam eu si ca, prin alegerea aleatorie a produselor cosmetice, imi pot face mie rau. Si atunci am inceput sa-mi cumpar doar geluri de dus, creme de corp si de fata pe care scria” fara Parabeni si fara Parafine”, „Natural”, „Natura” „Plant numaistiucum” si tot felul de alte denumiri din regnul vegetal care „dau bine”   Eram, evident, foarte mandra de mine. Mandra ca „nu ma mai las eu pacalita de toate marcile astea care imi vand chimicale!” Inutil sa va spun cat de naiva eram inca!! A durat cam un an jumate mandria mea pana cand, un alt articol -care vorbea pe larg despre ingredientele toxice din cosmetice- m-a luminat complet. Si ce zicea acolo? Ca Parabenii si Parafinele sunt departe de a fi SINGURELE produse toxice  din cosmetice (dar sunt, ce-i drept, cele mai periculoase). Ca pe langa acestea mai punem  pe piele: Lauril sulfat de sodiu care apare in toate produsele si care este un detergent puternic, agresiv, folosit in mod normal ca detergent de motoare!, Aluminiul, toate minunatiile terminate in „yl”, DEA, TEA si muuulte altele. Am fost evident socata sa le gasesc pe toate in produsele mele „natura”, „plant”, „bio”… M-am simtit inselata, pacalita, desi nu era deloc asa. Produsele mele nu aveau Parabeni si Parafine dar in rest le aveau pe toate :)) Trebuie si producatorii sa-si vanda produsele cumva, nu? Si anume pe seama naivitatii noastre…

Ce a urmat dupa asta este cu adevarat minunat. Ce era de facut?? Si uite-asa, incet , incet, citind diferite site-uri, carti, articole am aflat despre cosmeticele facute in casa. Si nu, nu ma refer la galbenus de ou, ulei de masline, castravete si lamaie. Vorbesc de cosmetice adevarate, facute din baze lavante si spumanti naturali extrasi din plante, uleiuri esentiale, ape florale, pudre din cereale, glicerina, acid lactic etc. Mother of discoveries!!!! Sa-ti faci tu, cu mana ta crema de fata, de corp, sampon, cleanser… „5 grame de pudra de orez, 10 ml apa de rozmarin, 5 ml gel zararos, 30 de picaturi de ulei esential de lemongrass…” Nu exista comparatie cu produsele din comert. Cum iti simti pielea, cum miroase…Chiar nu exista.  Ca sa nu mai zic de faptul ca-ti poti face CE vrei tu, CAND vrei tu, CUM vrei tu si mai ales CU CE AROMA vrei tu ( de cand imi doream eu un deodorant cu miros de lavanda! Ia-l de unde nu-i! Asa ca mi l-am facut eu. Simplu.) Este adevarat ca iesi mai scump decat ai iesi cumparand o crema de la magazin, dar in momentul in care pui crema respectiva pe piele iti dai seama ca merita toti banii. Si mai ales pielea ta merita toti banii, nu?

Si toate astea stiti de ce? Pentru ca pielea este si ea un organ, chiar cel mai mare. Chiar se spune ca nu ar trebui niciodata sa punem pe piele substante pe care nu le-am putea inghiti. “Mulţi oameni urmează diete extreme şi realizează zilnic diferite metode de detoxifiere, şi apoi, după toate acestea, folosesc produse cosmetice toxice. Amintiţi-vă că pielea dumneavoastră este ca un burete, aşa că fiţi atenţi ce puneţi pe ea.” – Nexus Magazin


Scrie un comentariu

Papa bun (I)

         Sincer: care este primul lucru la care te-ai gandit cand ai citit titlul? La un burger? o shaorma? Mec? KFC? o salata? o ceafa de porc? ciorbita facuta de mama? fructe? dulciuri? Pentru ca problema apare tocmai de aici. Ce intelegem noi printr-o mancare buna? In functie de ce alegem ce punem in farfurie? In functie de cum arata sau in functie de cat de bun (gustos) stim ca este? Si din pacate, cei mai multi oameni isi aleg mancarea DOAR in functie de aceste doua aspecte. Uitam sau tratam cu indiferenta faptul ca adevaratul scop al mancarii nu este sa ne desfete simturile (olfactiv, vizual) ci SA NE HRANEASCA!

        Si pentru ca alimentele pe care le mancam sa ne si hraneasca -nu doar sa ne tina de foame- acestea trebuie sa fie cat mai naturale, cat mai putin modificate genetic. Exista multe studii care confirma faptul ca stomacul -si corpul nostru in general- nu este programat genetic sa recunoasca drept hrana alimentele modificate. Cu alte cuvinte, mancam, ne saturam, ne tine de foame dar nu ne hraneste. Corpul uman are nevoie de proteine, fibre, vitamine, minerale etc. pentru a functiona cum trebuie. Ne plangem de dureri de cap, de oboseala, ca racim, ca nu avem energie etc. dar niciodata nu punem toate aceste probleme pe seama a ceea ce mancam. „Am racit ca am stat in frig” Da, poate ai stat in frig, dar daca aveai un sistem imunitar bine pus la punct, daca ii ofereai corpului vitamina C, sucuri de legume si multe ceaiuri poate corpul tau ramanea la fel de puternic impotriva frigului cum ramane bradul in fata iernii. 

Image

           Suntem in secolul in care tot mai multi oameni mor de cancer. Stiati ca aceasta boala poate fi prevenita printr-un regim alimentar corespunzator? Si mai ales, stiati ca poate fi chiar vindecata prin remedii naturale? Poate nu este cazul la majoritatea dintre noi, dar ma intreb eu: Te risti? Nu este oare mai usor sa previi decat sa vindeci? Stiu ca multi sunt de parere: „O viata am si vreau sa mananc ce imi place. Cand o fi sa mor, asta e!” Problema e ca, daca nu mananci sanatos, nu trebuie neaparat sa mori. Poti sa te ingrasi, sa ai mereu dureri de cap, sa te simti mereu slabit, sa-ti cada parul si sa-ti apara riduri mult mai repede decat ar trebui, sa te imbolnavesti mai repede si muuulte altele. Si te intreb: viata aia, pe care o pretuiesti tu atat de mult, asa vrei sa o traiesti? Nu vrei sa imbatranesti frumos? 

         Eu stiu ca nu-i usor sa faci aceasta schimbare. Stiu cat de buni sunt cartofii prajiti, KFC-ul, dulciurile…si nici nu pretind ca nu mai mananc deloc asa ceva. O fac; dar atat de rar cum ii sade bine unui om care isi iubeste si respecta corpul. Nu sunt nici vegetariana, nici vegana, nici exagerata. E adevarat, totusi, ca mananc foarte putina carne, multe legume- majoritatea raw si de sezon. Si ma simt excelent. Asta da „papa bun” gustos, hranitor si cu o sumedenie de beneficii medicale pentru corp. O sa va povestesc si despre farmacia din plante si alimente intr-o postare viitoare. Pana atunci: sanatate, ca-i mai buna decat toate!