Daniela Mihaela

„Natura iti da chipul pe care il ai la 20 de ani. Viata iti modeleaza chipul pe care il ai la 30 de ani. Dar la 50, vei avea fata pe care o meriti"


2 comentarii

Spune Nu! – Jeleuri, marshmallows & Co.

 Astăzi o să-i supar pe cei mici şi, probabil, o să-i dezamăgesc pe cei mari. De ce? Pentru că o să mă iau de micile plăceri ale copilăriei noastre, adică de jeleuri, de adorabilele marshmallows, de parfumatele bomboane gumate moi, etc. Cine nu a mâncat aşa ceva? Cine nu le adoră pur şi simplu? Si, din păcate, câte mame nu le cumpără încă aceste dulciuri copiilor lor? Plus că nu au cum să nu-ţi placă: sunt moi, ţi se topesc în gură, sunt frumos colorate, au un gust irezisibil de căpşune, lămâie, portocale, etc.  Dar hai să vedem dacă realitatea este la fel de roz ca un marhmallow.

După cum se observă din listă, baza lor o constituie siropul de glucoză- fructoză. Aceste siropuri sunt forme asemănătoare de zahăr dar cu un indice glicemic foarte mare (fructoza are 19, pe când glucoza are undeva pe la 100!). De aici dereglarea pancreasului prin  creşterea producţiei de insulină . Si, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, avem şi zahăr, totalitatea zaharurilor per 100g din ultimul produs fiind de 51,8g  (adică vreo 10 cuburi de zahăr pentru 100g de produs).

 Si, ca să fie jeleul jeleu şi bomboanele gumate gumate, avem nevoie fără doar şi poate de gelatină. Nu m-aş fi îndoit nicio secundă de lucrul acesta. Ceea ce nu ştiam eu, însă, este că acea gelatină este facută din PORC sau VITA! Acum, scuzaţi-mi posibila ignoraţă dar mie mi s-a întors stomacul pe dos când am aflat asta. Am căutat pe net să vad cum se face această gelatină şi găsesc „gelatină, obţinută prin fierberea picioarelor de porc şi a urechilor” sau ” majoritatea tipurilor de gelatină este extrasă din pielea de porc, restul fiind obţinute din oase şi piele de bovine.” Doare adevărul rău de tot..

 După ce  mâncăm puţină lămâie- să se mai ducă din greaţă- continuăm cu produsele noastre şi vedem un întreg şir de E-uri. Cu toată pornirea mea cârcotaşă, ştiu şi recunosc că există şi E-uri inofensive (doar 20 din 315, nu vă bucuraţi prea mult!). Din această categorie ar face parte E160 (extras din tomate), E163 , E101 şi E100, extrase din fructe şi legume. Nu atât de bun este E133 -care dă culoarea albastră, obţinut exclusiv artificial şi vinovat de hiperactivitate şi de ADHD – şi E120 din simplul şi subiectivul motiv că este facut prin zdrobirea unei insecte.

 O altă problemă ar fi că peste tot, în toate listele de ingrediente, vedem „arome”. Ele sunt combinaţii de substanţe chimice care imită un produs natural.  Iată un tabel cu unele „fructe” pe care le găsim în dulciuri. Important este să nu ne lăsăm pacaliţi nici atunci când vedem „arome naturale” sau „arome identic naturale”. Acestea sunt extrase dintr-un produs natural prin procedee şi solvenţi chimici!

Substanta Aroma
Acetat de izoamil Banana
Cinamat de etil Scortisoara
Propionat de etil Fructe
Acetat de octil Portocala
Butirat de izoamil Para
Butirat de metil Ananas

Mi-a ramas în minte imaginea de la un documentar despre o fabrică de dulciuri sau iaurturi, nu mai ştiu, cu nişte canistre pe care scria „aromă de capşuni”, „aromă de lamaie”… (să nu uit să vă povestesc cândva şi despre un caşcaval care avea pe lista de ingrediente „aromă de caşcaval” :> )

În consecinţă, adevărul nu este nici pe departe roz. Suntem înşelaţi de culori frumoase, texturi apetisante „care ţi se topesc în gură”, forme de animăluţe, insecte etc. care îi atrag pe cei mici, gustul irezistibil de dulce şi parfumul unor aditivi foarte inteligent făcuţi. Realitatea? O tonă de zaharuri, cu nişte coloranţi mai mult sau mai puţin safe, nişte aditivi de aromă sintetici, toate topite în gelatină de porc sau vită. Aaaa…şi 0,3% concentrat de suc de fructe :))

Trist ,nu? Dar şi mai trist ar fi dacă n-am şti!

Anunțuri


Scrie un comentariu

Spune Nu! – Vegeta / Delikat

Am ales să încep cu ceva mai simplu pentru că vreau să vorbesc despre un ingredient foarte periculos pe care o să-l întâlnim şi la celelalte produse. Şi am zis că mai bine să-l explic de la început ca să fie lucrurile clare.

Dar hai să le luăm pe rând să vedem ce conţin amestecurile de condimente şi mirodenii pe care le pun mamele noastre în supe, ciorbe, mâncăruri etc. Întotdeauna când citiţi o listă de ingrediente fiţi atenţi şi la ordinea în care sunt puse: întotdeauna ingredientele sunt trecute în ordinea descrescătoare cantităţii lor în produsul respectiv. Lista noastră începe cu sare iodată, ceea ce este şi normal având în vedere că este vorba despre un condiment pentru mâncare. Apoi avem zahăr….ceea ce înseamnă că este într-o cantitate destul de mare având în vedere faptul că este trecut al doilea. Şi, ca să ne lămurim, ne uităm la informaţiile nutriţionale şi vedem că are 19g /100g…produsul are 250g..deci, per total, are 47,5g zahăr, adică vreo 9.5 cuburi de zahar (un cub are aprox 5g). Cam mult nu? Dar să zicem că se acceptă, că doar nu pui tot delikatul la o mâncare. Aaa..că te gadeşti că nu planuiai să pui zahăr în ciorbă? La asta mă gândeam şi eu.

După zahăr apare deja un ingredient suspect: „potenţiatori de aromă (monoglutamat de sodiu […]). Nu ştiu dacă ştiţi de acest monoglutamat de sodiu, nici eu nu ştiam pînă de curând. Dar am aflat şi vreau să ştiţi şi voi. Cea mai edificatoare şi accesibilă sursă  este reportajul de la România, te iubesc despre acest potenţiator de aromă, numit şi „umami”, care înseamnă „gustos” în japoneză.

http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-umami-al-cincelea-gust-periculos-de-bun.html

Voi încerca, pentru cei care preferă să citească decât să se uite la filmuleţ, să îl rezum şi să mai adaug nişte informaţii pe care le-am găsit din alte surse.

Ce este monoglutamatul de sodiu? Totul a început în 1908 când doctorul Kikunae Ikeda din Tokyo, Japonia a extras glutamat din alge. S-a dovedit că, adăugat în mâncăruri le da un gust irezistibil. Astăzi, el este produs la scară largă (în principal în Japonia) prin procedee sintetice, din culturi bacteriene.  În general, el apare pe etichete sub numele de monoglutamat de sodiu (ca aici) dar îl mai puteţi găsi şi ca: glutamat monosodic, E 621, aromă de fum, potenţiator de aromă/gust, acid glutamic, arome naturale. Gustul acestui potenţiator este acela de carne sarată.

Cum acţionează? Se pare că el acţionează direct asupra creierului. Glutamatul excită papilele gustative care, la rândul lor, trimit impulsuri către creier, iar apoi către encefal unde se produce plăcerea. Problema este că acest potenţiator păcăleşte creierul pentru că plăcerea pe care o simţi nu vine de la mâncarea în sine ci doar de la el. Chiar şi cea mai fadă mâncare devine foarte bună dacă adăugăm E621. Gândiţi-vă la salam sau parizer. Puţină carne, cu nişte sorici, slănină şi intestine, amestecate şi date prin maşină. Chiar crezi că ar fi bun aşa ceva? Home made gen. Dar dacă se adaugă E621 mănânci de nu te mai opreşti. De ce îţi place? Pentru că suntem păcăliţi să ne placă.

Pe lângă asta, se pare că el este vinovatul de pofta inexplicabilă de mâncare pe care o simţi după ce ai mâncat o anumită mâncare ce îl conţine. Chiar ştiu că există efectul astă mai ales la mâncarea de tip fast-food; mănânci, şi cu cât mănânci mai mult, cu atât ai senzaţia că nu te mai poţi opri. Plus că, acest potenţiator provoacă dependenţă. Creierul va cere acele mâncăruri care îl conţin pentru a obţine plăcerea „celui de-al cincilea gust”.

Ok, şi ce rău îmi face? Primul pe care îl afectează este creierul. El excită neuronii atât de tare, încat „îi prăjeţte”. De aici boli ca Parkinson, Alzheimer, ADHD-ul la copii, atacuri de panică, epilepsie, migrene, oboseală cronică. De asemena, el afectează şi coportamentul zilnic; deci ar putea fi o cauză de  iritabilitate, oboseală, tristeţe inexplicabilă etc. Strică şi echilibrul hormonal, de unde apare şi obezitatea.

Unde se  găseşte? Îl găsim în condimente şi mirodenii (cum e în cazul nostru), în supe la plic, în chipsuri, în mezeluri de toate felurile, sosuri procesate,în junk food , în China, Japonia şi cică prin Colentina (prin Europa, probabil) unde se vinde la sac :))  Monoglutamatul de sodiu este interzis în Australia.

Şi, revenind la problema noastră, hai să ne uităm cât glutamat conţine delikatul. Sodiu 22,5g…din 100, adică aproape UN SFERT!! E clar, nu? Apoi: legume- morcovi, ardei roşu, păstârnac, pudră de ţelină (strâmb puţin din nas),pătrunjel, leuştean toate însumând 5.9g   ..din 100!!! (ştiţi reclama cu legumele care se transformă în delikat şi merg direct în supică. Vrăjeală!). Mai avem maltodextrină (care este un carbohidrat extras din cartofi / porumb şi se pare că este safe deşi, fiind procesat, am dubiile mele), grăsime şi carne de pui ( vă gândiţi şi voi, nu-i aşa, la nişte cărniţă de pui care rezistă, natural, într-un plic până la „03/2014”? ), arome (cuvânt care ,din păcate, nu are o definiţie clară în alimentaţie), colorant – riboflavină (colorant şi vitamină) şi un antioxidant din rozmarin.

Şi cam atât. Parcă nu prea e ce ştim noi din reclame nu? Nu prea sunt nici măcar legume cu nişte arome, este monoglutamat de sodiu (cu zahăr, sare , puţin pui expirat ) cu aromă de legume. Nu mai frumos şi mai sănătos (şi mai gustos!!) luăm noi nişte pătrunjel proaspăt, nişte morcovi frumoşi, nişte ardei gras, o ceapă, nişte leuştean şi, pentru cine îşi doreşte, nişte pui, facem o supă minunată şi nimeni nu mai păcăleşte pe nimeni?

 
 


Scrie un comentariu

Spune NU!

M-am decis să încep acest demers din dorinţa şi speranţa ca măcar 1 persoană care citeşte din întamplare blogul meu să îşi pună măcar 1 semn de întrebare. Din speranţa ca măcar o persoană, aflându-se la cumpărături la supermarket, cu un produs plin de aditivi în mână să îi spună NU! şi să îl pună la loc pe raft.

Şi de ce mai vreau eu să fac asta? Pentru că este clar că nu ştim ce mâncăm. Sau nu suficient. Pentru că ignorăm acest aspect şi nu avem nici cea mai mică idee de cât de mult greşim făcând asta. Pentru că mâncarea vine mână în mână cu sănătatea noastră şi noi nu ştiam asta. Sau nu suficient. Pentru a nu ne mai lăsa păcăliţi de reclamele de la televizor care îndeamnă mamele să le ia copiilor crenvurşti în formă de ursuleţi cu glutamat monosodic. Pentru că vrem anii ăia câţi îi trăim să îi trăim frumoşi şi sănătoşi. Pentru că ceea ce găsim în unele produse este pur şi simplu scârbos. Şi pentru că lista cu „pentru că” este mai lungă decât cel mai lung bon de la supermarket.

Ştiu că unora problema le dă prea multe bătăi de cap şi aleg să o ignore. Dar se ştie că şi ignorarea este o alegere asumată ce implică anumite consecinţe.

Deci: voi lua mai multe produse şi voi explica (în măsura informaţiilor pe care le deţin şi pe care le voi găsi ulterior ) de ce cea mai bună soluţie în cazul lor este să le spunem „NU!” şi să le punem la loc de unde le-am luat.